Cuvinte în engleză pentru "Notație muzicală"

Pianistul a cântat o notă întreagă cu mâna stângă în timp ce împodobea melodia cu mâna dreaptă.

Compozitorul a ales tonalitatea sol major pentru simfonie, subliniind calitățile sale luminoase și înălțătoare.

Melodia începe cu do-ul de mijloc, oferind un punct de plecare stabil pentru piesă.

Muzicianul a adăugat un becar notei F pentru a o readuce la înălțimea sa originală după ce a fost anterior mărită.

Pianistul a cântat o gamă care acoperea o octavă completă.

Chitaristul a cântat un acord de sol major pentru a începe cântecul.

Compozitorul a inclus un diez înaintea notei F pentru a indica că aceasta ar trebui să fie cântată cu un semiton mai sus.

Melodia prezintă o serie de păsări, creând un ritm fluid pe parcursul întregii piese.

Melodia începe cu o serie de pătrimi, stabilind modelul ritmic al piesei.

Piesa s-a încheiat pe tonică, oferindu-i un sentiment de finalitate și închidere.

Compozitorul a trasat o linie de măsură pentru a marca sfârșitul fiecărei măsuri.

Partitura a fost marcată cu o cheie de sol la începutul portativului, indicând faptul că era destinată instrumentelor sau vocii cu tonuri mai înalte.

A învățat să cânte melodia citind tablatura în loc de partitura tradițională.

Melodia a prezentat o succesiune rapidă de optimi, creând o senzație de avânt în muzică.

Melodia a început cu o șaisprezecime, introducând un model ritmic rapid.

Secțiunea rapidă a piesei a prezentat un torent de treizeci și doime de notă, demonstrând virtuozitatea interpretului.

Pasajul rapid prezenta o cascadă de șaizeci și patruimi de notă, necesitând o mână precisă și agilă.

Optimile erau unite printr-o singură bară.

Dirijorul a semnalat orchestrei să înceapă să cânte în măsură comună, stabilind un ritm constant de patru timpi pe măsură.

Pianistul a folosit o legatură pentru a conecta notele pasajului legato, creând o melodie fluidă și continuă.

Compozitorul a încorporat sferturi de ton în melodie, creând un sunet unic și exotic.

Accidentala ascuțită a crescut înălțimea notei cu un semiton.

În piesa de chitară clasică, muzicianul și-a demonstrat abilitățile cu un frumos arpegiu, evidențiind notele individuale ale acordului.

Flautistul a executat un tril impecabil, adăugând ornamentație pasajului muzical.

Compozitorul a atribuit cu grijă o valoare a notei fiecărei note, dictând durata și semnificația ritmică a acesteia în compoziție.